Un om comun cu o viata banala, existenta fara rost. M-a lovit din nou. M-a lovit din nou starea aia nenorocita de "nu sunt buna de nimic".
Plec la mare.
Imi place la mare. Imi place sa am parul putin sarat si nisip pe picioare. Imi place sa stau pana dimineata si sa astept rasaritul, sa ma gandesc ca poate va veni candva o vreme mai buna. Ca poate e cineva acolo care doar daca se uita la mine isi va da seama ca nu sunt bine si sa o sa ma intrebe sincer ce fac si ca nu, nu o sa se astepte sa ii spun bine.
M-au coplesit toate rolurile astea.
In fiecare zi pretinde ca esti bine si cine stie, poate asa o sa fie. Pe naiba! Nu e niciodata bine.
Nu, daca nu intelegi ce citesti nu e vina ta, ce scriu eu aici chiar nu are niciun sens. Sunt doar sentimente. Mai bine spus frustrari.
Eu nu am talent, am sentimente!
No comments:
Post a Comment