Monolog la ora tarzie

" Mai deschide si tu geamul ala putin! "

" De ce? Ti-e cald? "

" Cald, auzi tu. Poate asa mai iese mirosul asta de tristete in care te scalzi de cateva zile. "

" Ce? Ce tristete? Cu siguranta nu esti in apele tale. "

" Eu sunt, tu nu esti! Stai si iti plangi de mila de parca asta ar schimba ceva. Daca vrei sa faci ceva nu mai sta atat pe ganduri. Gandesti prea mult! "

" Iar ai inceput? Am zile mai bune si zile mai proaste, asa e tot omul, tot omul normal daca tot veni vorba. "

" Acum insinuezi ca eu nu sunt normal? Nu-mi vine sa cred. Mereu faci asa, mereu! Iti place sa dai vina pe mine pentru toate porcariile pe care le faci tu. Nu e corect sa stii! "

" Nu insinuez nimic si nici nu dau vina pe nimeni, nu am de ce. "

Vantul de seara se strecura prin geamul usor deschis in camera scufundata in tacere.

" Ce, gata? Ti-a pierit limbarita? Nu mai ai reprosuri? Asta ar fi o premiera! "

" Vezi,vezi cum iti place sa nu ma lasi in pace si sa-mi aduc aminte de tot si de toate! "

" Tu ai inceput.. ca de fiecare data. "

" Da, dar m-am oprit. M-am oprit pentru ca mi s-a facut mila de starea in care ai ajuns. Aveai planuri, aveai vise iar acum? Acum ai o perna sub cap care parca iti scoate toate gandurile din cap. Nu te mai recunosc! "

" Nu vezi ca nici tu nu stii ce vrei? Vorbesti de mine de parca cine stie cine ai fi tu. Acum cateva minute mi-ai zis ca uneori gandesc prea mult, acum imi spui ca nu mai gandesc. Inainte de toate, hotaraste-te ce vrei si dupa spune-mi si mie! "

" Parca suntem una si aceasi persoana. "

" Parca! "

" Bine ca nu au camere single la nebuni! "